miercuri, 25 martie 2009

Infinit mai tare...

A trecut mult timp de când am încetat să mai vorbesc cu mine însămi...Undeva, într-un punct pe care încă nu l-am localizat, s-a rupt puntea care mă ţinea legată de vechea eu...La fiecare pas, nu încetez să mă minunez de cât de mult m-am schimbat... Văd în jurul meu oameni fericiţi, însufleţiţi de minunea clipei...Şi mă simt tot mai bătrână sufleteşte...Mă prind de orice mică speranţă, dar fiecare se rupe sub greutatea neliniştilor... Neputinţa de a mă desprinde şi de a-mi continua drumul mă face să cred că am trăit prea intens, prea repede, poate prea devreme totul...Dacă aş şti cu certitudine că aici trebuie să se termine, aş pleca fără să mă uit în urmă, împăcată că am cunoscut oameni frumoşi, locuri simple şi lucruri în care să cred...
Gândurile prea multe care îmi dau târcoale mă fac să bănuiesc un adevăr crud...cred că m-am maturizat...A venit pe nepregătite şi nu mai vrea să plece, aidoma iernii care obişnuieşte să pună stăpânire pe pădurea copilăriei mele...

...şi mi-e dor...Aproape de fiecare dată, am avut ghinionul să nu primesc ce-mi era mai drag...Şi nu ştiu care-i mai mare blestemul...Să ţi se dea ce vrei sau să nu...Mă sfâşie lupta asta cu mine...Între a iubi sau a sta deoparte, jalnic spectator la derularea scenei al cărui actor principal e în umbră...Şi dacă frumuseţea aia fizică nu contează, atunci ce? Inteligenţa, devotamentul faţă de o cauză? Parcă-aş vrea să dau tot ce am pentru o secundă de iluzie...Dar ştiu că, odată apusă, secunda va durea infinit mai tare...
Efemeră prin clipe până acum, fericirea nu şi-a făcut cuib aici...Preferă să-şi continue drumul, leneş, poposind la cei ce o cunosc deja...şi mi-e dor...de-un surâs care să cuprindă în el întreg Universul, de-o privire caldă şi de un umăr pe care să plâng...Şi n-aş mai cere altceva...

Dar e mult, prea mult, de când focul mistuie ce-a mai rămas din mine şi vântul împrăştie în lume bruma de dragoste limpezită de lacrimi...Şi parc-aş lăsa totul şi-aş pleca...Dar reîntoarcerea ar fi şi mai grea atunci...

Niciun comentariu: