miercuri, 24 iunie 2009

E vorba de echipă!

Scriu rar şi doar atunci când există ceva care să îmi facă sufletul să zvâcnească...

E noapte, e sesiune, e Alba Iulia, marea mea dragoste...E-atât de linişte şi de frumos şi parc-aşa m-am obişnuit cu colţişorul ăsta de lume, că tare mi-e că n-o să-l mai pot înlocui vreodată...Cred în destin şi în faptul că nu există întâmplare...E miraculos cum un zâmbet, o vorbă bună, o mână întinsă într-o secundă de nelinişte pot schimba un întreg Univers.
Există oameni care dau strălucire timpului fără să le pese că e criză financiară, că au muncit prea mult zile la rând sau că, pur şi simplu, nu au chef...

Mai există oameni pe care e de-a dreptul fascinant să îi descoperi...Să vezi omul din spatele şefului, al profului preferat, al tatălui...Să desluşeşti misterul care îi face să gândească într-un anumit fel, acelaşi, poate, care o face pe tânăra domnişoară să-şi piardă minţile la vederea cavalerului venit făr'de calul alb îndelung visat...

Există, de asemenea, momente care fac timpul să se oprească şi să stea şi el, bătrânul, să asculte murmurul secundelor...Nu am experimentat până acum o bucurie mai mare decât cea de a lega prietenii. Prietenii sudate lângă obiective, mediu asociativ studenţesc, voluntariat, ciocolată, cofeină, oboseală şi...multe vise...


Articolul ăsta e pentru Ana şi Nicu, doi oameni frumoşi din viaţa mea...Prietenii ştiu de ce...E vorba de echipă, nu?

Niciun comentariu: