vineri, 20 iunie 2008

Vocea noptilor...

De ceva timp incoace, sunt dependenta...Nu, nu de substante nocive, ci...de iesit noaptea, pe balcon...E ceva nedefinit care ma atrage (tin sa mentionez ca nu ma bantuie niciun gand legat de sinucidere)...Probabil e noaptea de vina...Sau linistea...Ori simplul fapt ca sunt singurul om treaz la o ora nebuna, cand toti ceilalti viseaza sau cine-stie-ce or mai fi facand...
In noaptea asta e ceata, "acompaniata" de un aer umed...E cer senin, dar, spre deosebire de alte nopti, se vad putine stele...Prin vecini, se aude un caine...Se pare ca nici el n-are somn...
In astfel de nopti, ma gandesc la multe lucruri...Simt ca aerul racoros de afara ma ajuta sa ma regasesc, macar partial...Sunt singurele momente in care am parte de sesiunile pe care imi place sa le denumesc "de vorba cu mine insami"...Sunt momente care imi apartin doar mie si de care putini stiu...Ma gandeam astazi..."Cum ar fi daca n-ar mai exista distanta intre noi?Oare ne-am simti mai aproape unii de ceilalti?Oare puntile dintre sufletele noastre ar fi mai trainice?"
E bine ca exista distante...Doar asa mai constientizam faptul ca exista si un "aproape"...Imi dau seama ca atata timp am crezut in ideea de "departe", incat acum, cand incerc sa imi imaginez cum ar fi daca ar fi altfel, esuez...
De aproape noua luni, de cand am luat-o de la capat, aici, parca si timpul, si spatiul, au cu totul alta valenta...Cred ca m-am maturizat...Simt asta in discutiile purtate cu mami si tati, in rarele ocazii cand reusesc sa dau o fuga pana acasa...Parca ma privesc altfel...Parca nu mai e asa cum era...Imi dau seama ca am crescut...
Timpul se scurge mult mai Altfel cand sunt acasa...Probabil ca ii place si lui, in graba pe care e nevoit sa o accepte, sa mai zaboveasca putin...si sa priveasca felul in care se imbina verdele crud al padurii cu cerul senin in luna lui mai...Acasa,luna mai e cea mai frumoasa...Si vara e cea mai scurta...Si toamna ofera cele mai frumoase trairi, iar iarna, nimic nu se compara cu gerul de afara si caldura dinauntru...
Aici, in Alba, am descoperit ca distantele pot fi inlaturate, dar si impuse...Spre bucuria mea, in 70% din cazuri le-am inlaturat...In restul de 30%, le-am impus eu...sau timpul...
Maine am ultimul examen serios din anul 1...Habar nu am cand au plecat clipele...Le credeam infinite, dar, de ceva vreme, se imbulzesc toate inspre final...Finalul facultatii, al pribegiilor si al clipelor pierdute cu zambetul ala tamp, care spune "mi-e lene"...Dar hai ca devin prea serioasa...Mai e ceva pana sa spun ca e gata...Si-mi vine in minte "...Tine minte, sfarsitul nu-i aici..."