marți, 1 decembrie 2009

Nu pot nega ceea ce sunt...

Obişnuiam să spun că viaţa mea de dinainte de a veni la Alba Iulia a lăsat loc celei pe care o trăiesc de doi ani încoace. În urmă cu câteva luni, mi-am dat seama, însă, că "vieţile" mele se mai şi contopesc uneori...

Înainte de a intra în detalii, trebuie să menţionez că m-am ferit să scriu aici despre ceea ce fac eu în timpul liber...Adică despre Liga Studenţilor din Universitatea "1 Decembrie 1918" Alba Iulia, mai pe scurt, LSUA. Motivul e simplu : simţeam că Liga (aşa cum e ea numită de generaţii întregi) îmi ocupă atâta amar de vreme, încât aveam o nevoie acută de a avea un loc numai al meu...Un loc în care omul din mine să spună ce simte, dicolo de toate...

Ei bine, în momentul în care Liga a ajuns de 1 mai la mine acasă, la Băniţa, şi am văzut pe faţa fiecăruia dintre cei 20 de poznaşi pofta cu care priveau cozonacii cu măr făcuţi de mami, mi-am dat seama că e vorba de una şi aceeaşi viaţă...

Acelaşi sentiment l-am avut şi weekendul trecut...Aceeaşi echipă, alţi oameni dragi şi, mai presus de toate, Omul cel mai drag...


Acum, la 20 de ani de viaţă, îmi dau seama, mai mult ca oricând, că sunt suma atâtor multitudini de lucruri frumoase, care mi-au amprentat existenţa, că nu pot decât să consider că trăiesc într-o zodie a norocului (nu degeaba m-am născut într-o zi primăvăratică de duminică)...