Îmi place să ascult liniştea nopţii...Mai mult decât atât, îmi place să mă ascult pe mine, integrată în tumultul de gânduri ce-mi cerşesc picături de suflet...
Mi-e drag de atât de multe zvâcniri de viaţă, că uneori mi-e teamă ca nu cumva să le strivesc în suflet de prea multă dragoste...Mi-am dat seama că soarele are aceeasi temperatură ca şi corzile cele mai ascunse ale inimii.
Iubesc zâmbetele care ascund în ele o lume întreagă şi privirile care vorbesc fără cuvinte.
Cred, simt şi trăiesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu