Noaptea are un parfum doar al ei, pe care l-am descoperit atunci când nici nu ştiam că ea există...Aud vocea caldă a lui Victor Socaciu şi mă uit cu drag la cartea pe care tocmai am terminat-o de citit...Aşa au reuşit cuvintele ei simple să îmi încălzească sufletul aflat în căutarea echilibrului dintre vara din el şi iarna de afară...Ecoul fiecărei şoapte din ea stârneşte, încă, unduiri de sentimente în mine, fără să fie ruşinat că dă buzna peste propriile-mi ecouri.
Tineri sau bătrâni, frumoşi sau şterşi, cu zâmbetul pe buze sau cu sufletul sfâşiat de viforul singurătăţii, având în gând poveşti cu "ar fi putut fi odată" sau proiecţii de "va fi cândva", cu toţii ne permitem să visăm la focul care mistuie raţiunea şi măreşte numărul de bătăi ale inimii...
Dacă n-aş trăi-o, aş spune că dragostea totală, fără început şi fără sfârşit, există doar în cărţi frumoase şi filme ale existenţelor muribunde...
Îmi permit să las aici câteva şoapte care stârnesc ecouri :
"Dorul are nişte corzi ca de violoncel, îţi spune pe tonurile cele mai grave şi mai tandre cât de mult iubeşti. Câteodată, corzile se rup, una câte una. Nu încerca să le înnozi, va suna atât de fals...
Trăieşte-ţi dorul şi nu încerca să-l închizi în casă când pleci.Ia-l cu tine peste tot, îţi va lumina zâmbetul.
Nu încerca să-ţi povesteşti dorul. Spune-i doar omului de care ţi-e dor, în toate felurile. Orice altă persoană nu va rezona cu dorul tău." (Mihaela Rădulescu, "Nişte răspunsuri")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu