De cand sunt in Alba, am o mica obsesie...De fiecare data cand refac traseul camin - facultate/facultate - camin, incerc sa gasesc din priviri un loc unde sa ma vad traind peste ani...Pana acum, in zadar...
Pana astazi..."Te-as invita la o cafea, dar sunt lefter..." Da, cruda realitate(stiu si eu cum e)...Dar nu-i asta o problema..."Fac eu cinste!" Sa va mai zic ce a urmat? Omul asta, de care va spun eu acum, mi-a facut un mini-tur al orasului...Al orasului de care, de fapt, nu stiam mai nimic...Desi aproape de civilizatie, locul-minune e destul de izolat...Intins pe spate, in iarba, poti sta linistit, privind cerul...Si, ei bine, daca vrei mai mult, ai ce vedea...Zidurile Cetatii, desi batrane, inca mai pot oferi adapost...pentru tine, pentru gandurile tale...Tot "ghidul" (faptul ca am pus intre ghilimele nu este nicidecum peiorativ ) meu mi-a spus ca este singurul loc din Alba Iulia unde exista ecou...Si asa vorbindu-mi despre Ecou, am simtit ca parca imi povesteste despre o fiinta...E dramatic ca, desi mic Paradis, locul-minune are parca din ce in ce mai slabe zvacniri de viata...
Pe zi ce trece, descopar tot mai multe particele de Rai in preajma mea...
Ei bine,pot sa mai tai un punct de pe lista...Am gasit si Locul care sa ma faca sa revin...Iar si iar...Pana cand voi ramane...definitiv...
Multumesc celui care "daca se ia de Liga, se ia mine..." A fost o placere sa te cunosc...Astept urmatoarea alimentare de baterii...fara copaci, ziduri de escaladat si garduri care necesita cocotari...Accept chiar si civilizatia....
Din nou, am trait o zi formidabila...
"Zambeste, astazi este prima zi din tot restul vietii tale..." (Si fraza asta nu e departe de adevar...)
