sâmbătă, 4 august 2012

A fost.

A trecut un an de când mi-am trăit visul frumos. Chiar şi-aşa, oamenii şi locurile îmi sunt vii în suflet şi-n gând. Vara mă cheamă încă să retrăiesc la infinit povestea ei, cu adieri gingaşe, murmur de valuri şi râsete de copii. Îmi pierd logica şi îmi pictez în minte fiecare cuvânt spus sau surâs primit, tânjind după ce a fost, întâia şi ultima dată. Acolo am fost eu cu adevărat, cu bucurie şi încredere. Mi-e atât de dor, că parcă începe să doară dulce-amar. Sunt însetată de rafalele de ploaie care vin şi răcoresc arsura. Sunt atât de multe lucruri de făcut şi parcă atât de puţin timp rămas. Vreau să închid ochii, să prind în suflet clipa şi s-o îmbrăţişez sufocant. Am atâtea întrebări cărora trebuie să le găsesc răspuns şi tot atâtea răspunsuri născute fără întrebări. O voce şi mii de fiori. Un zâmbet şi o lume întreagă de bucurie. O singură imagine şi un scenariu, cu trecători şi o poveste. A fost o vară ca oricare alta : cu scânteieri de stele şi viaţă curgând prin vine. A fost. Şi nu se mai întoarce.

Niciun comentariu: