Am soare-n priviri...
După o lungă perioadă de nelinişti, îmi simt gândurile limpezi şi sufletul încălzit de minunea unei primăveri care promite să revină...Îmi simt inima bătând mai viu ca niciodată, iar din străfunduri răzbate un ecou plin de dragoste...Am crezut şi, iată, e aici!
Un zâmbet cald, capabil să topească zăpada şi tot viforul, mi s-a cuibărit în suflet şi refuză să se lase ademenit de gânduri rele...
E oaza mea de linişte în lumea asta nebună, e umărul pe care îmi pot odihni capul atunci când nălucile vor să mă doboare, e glasul care mă alintă atunci când mă cuprinde deznădejdea, e mâna care şterge tot ce e rău de pe fruntea mea...E Acolo fără să întrebe de ce sau să ceară ceva în schimb...Şi tocmai asta face diferenţa...
Sper să aveţi ocazia să întâlniţi un astfel de om...Eu am fost norocoasă şi l-am găsit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu