În mai puţin de două ore împlinesc 20 de ani...Început de viaţă pentru unii, la mine, punct culminant. Am atâtea clipe şi oameni dragi în suflet, că mi-ar fi greu să îmi dau seama care e secunda de care m-am îndrăgostit la 19 ani. Simt că am, în sfârşit, gaşca de prieteni la care am visat dintotdeauna. Mi-am găsit locul, am plâns, am râs cu poftă, m-am revoltat...Am trăit fiecare bătaie a inimii cu intensitatea unei ultime clipe. Am ajuns unde nu speram vreodată să fiu, am avut parte de căzături mai dureroase decât credeam că pot suporta. Mi-am descoperit primele fire de păr alb cu naivitatea unui copil care vede pentru prima dată zăpada...Nu ştiam câte-or să mai urmeze la rând.
Am găsit chipuri cunoscute, cu priviri care mă susţineau, atunci când nu mai credeam nici măcar eu în mine. M-am simţit omul cel mai fericit din Univers, dar şi cea mai netrebnică vietate de pe Pământ...Dincolo de toate, simt că nu am trăit degeaba tot timpul ăsta...
Doamne, câte-or mai fi de trăit de-acum încolo! Fac un pas în faţă, apoi încă unul...Nu e chiar atât de greu pe cât părea...E-nceput de speranţă, cu licăr de primăvară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu