Astazi n-am trait degeaba...

Astazi am avut parte, din nou, de o zi Altfel...Astazi am fost...Voluntar...Bine, recunosc, asta e job-ul meu de opt luni incoace...E incredibil sentimentul pe care il ai atunci cand faci ceva, si dai tot ce-i mai bun din tine, fara sa te gandesti la bani...
Atunci cand lucrezi cu copiii, nu stii niciodata la ce sa te astepti...Pot fi cei mai aspri critici, dar si cei mai tari suporteri...Eu am fost "repartizata" la sectia de facepainting...transformata, ulterior, in picioare si mainipainting...Trebuie sa recunosc ca primele "comenzi" ale picilor mi-au cam dat batai de cap...Din fericire, e imposibil sa nu fi creativ in momentul in care te afli in compania copiilor...
Asadar, astazi m-am specializat in desenat fluturi, flacari, floricele, serpisori siii..."Tantiii, da'semne chinezesti nu stii sa faci?" Ba da, stiu sa fac si de-alea...vorba vine...Si asa m-am specializat si in scrieri chinezesti...
E formidabil sa lucrezi cu copiii...Chiar daca nu sunt maestru intr-ale picturii, niciunul nu s-a plans...Ba chiar, cei pe care i-am pictat, s-au intors..fiecare cu inca vreo alti 3 prieteni...Si, din nou..."Tantiii, da'Alex/Cristi/Marusia/Andreea/Ana stii sa scrii cu litere chinezesti?"
In seara asta, pot pune linistita capul pe perna...
Astazi n-am trait degeaba...

Un zambet si-o intrebare...

Astazi schimb putin scenariul si scriu despre...oameni...
De fiecare data cand ma vede, fie ca sunt pe strada, fie in curtea Universitatii, baiatul de care vreau sa va povestesc vine la mine zambind, ma saluta si ma intreaba "Ce mai faci?" Desi banala, intrebarea asta are parca alta valenta in momentele respective...Pare sincer interesat cum imi mai merge...
Nici nu stiu de cu ce ocazie am inceput noi sa ne salutam...Cunosc prea putine in legatura cu viata lui...Dar e unul dintre acei oameni care iti insenineaza ziua...
Chiar astazi, venind inspre camin, ma gandeam ca pe ziua de azi n-am descoperit nicio mica licarire de Altfel...
Si fix cand mai aveam vreo 50 de metri pana sa ajung acasa, il vad...Mi-a iesit iar in cale zambindu-mi si m-a intrebat "Ce mai faci?"
Si m-am oprit din drum...

Cuvintele au devenit prea obisnuite, prea folosite, ca sa ne mai atinga vreo coarda a sufletului...Ascultati emotia din spatele lor...Sigur veti descoperi acolo un intreg Univers...

A new day in Paradise...

De cand sunt in Alba, am o mica obsesie...De fiecare data cand refac traseul camin - facultate/facultate - camin, incerc sa gasesc din priviri un loc unde sa ma vad traind peste ani...Pana acum, in zadar...
Pana astazi..."Te-as invita la o cafea, dar sunt lefter..." Da, cruda realitate(stiu si eu cum e)...Dar nu-i asta o problema..."Fac eu cinste!" Sa va mai zic ce a urmat? Omul asta, de care va spun eu acum, mi-a facut un mini-tur al orasului...Al orasului de care, de fapt, nu stiam mai nimic...Desi aproape de civilizatie, locul-minune e destul de izolat...Intins pe spate, in iarba, poti sta linistit, privind cerul...Si, ei bine, daca vrei mai mult, ai ce vedea...Zidurile Cetatii, desi batrane, inca mai pot oferi adapost...pentru tine, pentru gandurile tale...Tot "ghidul" (faptul ca am pus intre ghilimele nu este nicidecum peiorativ ) meu mi-a spus ca este singurul loc din Alba Iulia unde exista ecou...Si asa vorbindu-mi despre Ecou, am simtit ca parca imi povesteste despre o fiinta...E dramatic ca, desi mic Paradis, locul-minune are parca din ce in ce mai slabe zvacniri de viata...

Pe zi ce trece, descopar tot mai multe particele de Rai in preajma mea...

Ei bine,pot sa mai tai un punct de pe lista...Am gasit si Locul care sa ma faca sa revin...Iar si iar...Pana cand voi ramane...definitiv...


Multumesc celui care "daca se ia de Liga, se ia mine..." A fost o placere sa te cunosc...Astept urmatoarea alimentare de baterii...fara copaci, ziduri de escaladat si garduri care necesita cocotari...Accept chiar si civilizatia....

Din nou, am trait o zi formidabila...


"Zambeste, astazi este prima zi din tot restul vietii tale..." (Si fraza asta nu e departe de adevar...)