duminică, 14 septembrie 2008

Muzica si multa dragoste...Viitorul suna bine...

Cand am timp, citesc blog-urile prietenilor mei...Si dupa ce ce citesc blog-urile prietenilor mei, intru pe cele ale prietenilor prietenilor mei...In felul asta, ajung sa citesc ganduri ale unor oameni total necunoscuti, pe care slabe sperante sa ii intalnesc vreodata...Si asa, tot citind, am dat peste o leapsa...Imi permit sa trisez si sa o iau fara sa mi se dea si sa nu o dau mai departe...Cine-o vrea, poate s-o ia...

Iata cum suna...

1. Put your music player on shuffle.
2. Press forward for each question.
3. Use the song title as the answer to the question even if it doesn’t make sense.
4. Tag 5 people
5. Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.

Ok...Ma apuc de treaba...Sa vedem ce iese...

1. How are you feeling today?
"De cate ori" - A.S.I.A. –“cate vorbe in vant fara niciun rost” - viitorul nu prea suna bine...

2. Will you get far in life?
Let love be your energy – Robbie Williams - mai trebuie sa adaug ceva???

3. How do your friends see you?
Numb – Linkin Park - hmmm...cred ca trebuie sa incep sa meditez la asta...

4. Will you get married?
"Dansez pentru tine" – Stefan Banica Jr. - “cand iubesti, nu exista nu vreau sau nu pot…” - deci...sa inteleg ca totul e posibil, nu?

5. What is your best friend’s theme?
"Mielul" –Pasarea Colibri - no comment

6. What is the story of your life?
“Bucata de carne ” - Ada Milea - un om mic intr-o lume mare...

7. What was high school like?
“Music Instructor” – Tripe-M Crew - treaca de la mine de data asta...

8. How can you get ahead in life?
“Rupt-or boii” - Puiu codreanu - asta de unde-o mai aparut? inseamna ca trebuie sa mai fortez cate ceva, pe ici pe colo...

9. What is the best thing about your friends?
Dedicated to one I love – Bitty McLean - ei, de-asta ii iubesc eu pe ei...

10. What is in store for this weekend?
"Ricordi del cuore" - si eu care credeam ca m-am schimbat...

11. What song describes you?
"E soare, e vara" – “totul e minunat” - asa o fi...

12. To describe your grandparents?
"Still in love" - Brooke Fraser - dragii de ei...

13. How is your life going?
"Mambo nr. 5" - Lou Bega - chiar in halul asta am ajuns???

14. What song will they play at your funeral?
"Muzica de relaxare" – cred si eu..."s-a mai dus unul...sa ne relaxam, oameni buni..."

15. How does the world see you?
"Ruga pentru parinti" - Stefan Hrusca - “enigmatici si cuminti" - enigmatica hai ca mai merge, da' si cuminte???

16. Will you have a happy life?
"Nu stiu sa fiu numai pentru tine" - Keo & Andreea Balan - opaaa...se complica treaba...

17. Do people secretly lust after you?
"Just a little bit" - Gina G. - aici mai trebuie lucrat!

18. How can I make myself happy?
"Pauza" - Vama Veche - da...take a break...

19. What should you do with your life?
"Stay in love" – Mon AQ - in sfarsit!

Interesanta experienta...In mare, m-au cam nimerit...Un singur lucru imi da serios de gandit...pauza!

joi, 31 iulie 2008

Viata fara numere prime...

Se lasa noaptea…In goana trenului, mi se face dor de munte, de salbaticie, cu rasarit de boabe de roua si fosnet de amintiri...Mi-e de ajuns sa ascult o melodie si sa vad un petic de lumina, pentru ca in mine sa se nasca intelesuri noi gravate cu lucruri vechi...Imi doresc cu ardoare sa-mi gasesc cealalta jumatate de zambet, pierduta undeva, intr-un timp nedefinit...
Desi am gasit deja locul unde simt ca pot prinde radacini, ceva lipseste...Am nevoie de un zambet drag cand cobor franta, din tren, si de-un sarut pe frunte, care sa stearga ghearele ascutite ale noptii...Am nevoie de mana calda care sa ma bata prieteneste pe umar in semn ca totul e la locul lui si de privirea care sa imi sopteasca « Sunt aici, te astept... »
Imi doresc sa am doar un singur motiv sa ma intorc, in loc de multele care nu mai conteaza...Am nevoie de un «Ma gandesc la tine... » cand ma astept cel mai putin, de o incurajare cand ma simt ingenuncheata, de o mustrare cand uit sa mai fiu eu...Imi doresc o lume noua, impartita la mult mai putini decat pana acum, o lume tesuta cu fir de vis si scanteieri de stele...

Visez la momentul in care viata imi va surade cu o explozie de caldura sufleteasca si imbratisari care sa nu mai plece...Visez clipa in care mancarea va avea gust de dragoste si
povestea nu va mai contine numere prime...

Astept momentul in care voi auzi spunandu-mi-se « Pe unde-ai ratacit atata timp ?Daca-ai stii de cand te-astept... »

Suflet plin...

Suflet plin…Drum lung…Soare care mangaie pielea amortita de vacanta…In urechi inca mai aud, din ce in ce mai slab, cantecul marii …Trenul isi duce viata mai departe, incarcat de povesti si promisiuni...
E vara desprinsa din basme pe care o visam de ceva timp…E vara care inca mai ascunde multe ganduri nerostite, sentimente nenascute si zambete fugare...

Ma simt la inceput de viata...Cu soare in priviri si roua pe talpi... Mai am atatea de trait, atatea de spus si mult de daruit...Pe zi ce trece, descopar tot mai mult minunea vietii si frumusetea clipei...Sunt atatea lucruri care se impletesc intr-un mod atat de armonios, incat nu pot sa ma indoiesc ca nu exista Cineva care sa le oranduiasca in Marea Carte a Vietii...

Sunt un om mic intr-o lume mare, cu dimensiuni ajustabile...Nu mai cred in distante care ucid, si nici in sentimente care mor...Tot ce piere, lasa loc pentru noi orizonturi...Exista in viata mea oameni cu suras de speranta in privire, cu credinta in schimbarea care zace in ei...Oameni care...Reprezinta Viitorul...

Prima bere, prima atingere a marii pe picioarele nepangarite inca de apa sarata, intaia data cand am fost eu, fara sa-mi pese, primul feedback, primele lacrimi de bucurie, menite sa-mi confirme faptul ca am locul meu...

Clipe fara moarte traite impreuna, nopti pierdute pe portativul tineretii, raze de lumina imprastiate pe chipurile obosite...Exista visuri fara nume care iau viata fara sa-ntrebe si traiesc fara sa doara...Sunt vieti intregi cu care incepe viitorul si voci care schimba mii de lumi...

Apartin unei lumi guvernate de scantei de tinerete si cred ca schimbarea se ascunde in mine…in tine…in noi…

luni, 28 iulie 2008

Pulbere de stele...

E vara...E mare...E scanteiere de soare pe pielea amortita de briza marii...Mi-e, pentru a mia oara, dor...
Steaua de aseara e tot la locul ei...Si pare ca-i e bine acolo, straina si rece...Se impletesc lucruri trecute cu lucruri care vin, ea ramane nemuritoare...Poate ca, in esenta, suntem la fel...Imi place sa cred ca si visurile mele sunt tot ca ea...
Azi, mai mult ca oricand, simt ca imi apasa ceva sufletul...Poate ca e de vina si faptul ca e atata lume in jur, atat de putini oameni...Noroc ca, dincolo de zgomot si agitatie, exista balsamul pentru suflet...Desi gratis, e nepretuit...
E ceva ciudat cu marea asta...Imi deschide rani vechi si mi le trateaza cu sare...Desi nu imi place sa recunosc, in interior sunt vulnerabila...Raceala sufleteasca ma spulbera mai ceva ca gerul iernii...
Pana acum, imi placea sa cred ca pot lasa cate o particica din mine pe oriunde imi poposeau pasii...De data asta, e...altfel...Ma simt incarcata intr-un mod straniu...Nu vreau sa las urme...Ar fi in zadar...Apa si vantul le-ar sterge intr-o clipa...

Am atat de multe lucruri de facut...Astept doar un semn...

joi, 3 iulie 2008

Sfarsit si inceput de viata...

Se lasa seara...Dupa cateva zile infernale, reusesc sa-mi trag sufletul chinuit de caldura, birocratie, bagaje si multe, mult prea multe ganduri si griji...
Sunt in parc si...ma simt atat de linistita, de parca nu eu sunt aia care ieri era la un pas de a claca...
E imposibil ca la ora asta sa gasesti o singura bancuta libera...Dupa cateva minute bune de inspectat zona si, de asemenea, dupa ce de vreo 5 ori mi s-a ocupat banca in momentul in care mai aveam cativa pasi de facut pana la ea, am renuntat...Acum stau turceste, pe iarba, si nici nu cred ca iti poti inchipui cat de bine imi este...Enya in casti, suvoaiele de apa saltarete in fata mea si multa verdeata...E ok...Nu mai cer decat un lucru...Sa ma tina bateria de la laptop, ca timp am, in sfarsit, berechet...

A mai trecut o zi...destul de furtunoasa, dar cu atat mai speciala...Ieri, eram pe strada si ma gandeam ca in orice moment e posibil sa cad si sa nu ma mai ridic...Si nu mai aveam mult pana la stadiul asta...Dar credinta ca Dumnezeu e aici, Acolo, pretutindeni,orice s-ar intampla, a schimbat totul...
Exact atunci cand ma simteam mai singura ca niciodata, am simtit ca nu e deloc asa...Aseara, am simtit mirosul de Acasa...Si nici macar nu era casa mea...Am simtit dragoste, bunatate si sprijin neconditionat...Sunt doi oameni care sparg parca toate granitele impuse de loc si timp...
Imi dau seama ca m-am atasat de Alba Iulia mai mult decat as fi crezut vreodata...M-am indragostit de camera mea de camin mai mult decat speram...Desi ma doare, imi mai dau seama de un lucru...Lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel...Ma simt oarecum dezradacinata...Ieri, dupa ce mi-am facut bagajele, am mai aruncat o privire in urma...Si am vazut o camera goala si rece...Si parca m-a trecut un fior...Tot ce deosebea camera 48 de altele, era particica de viata pe care i-am imprumutat-o noi, nimic altceva...
S-a mai dus un an...Anul trecut, pe vremea asta, aveam alte griji, care au murit de ceva timp...La fel ca si acea bucatica din mine franta in momentul in care am decis sa plec...
Astazi am mers la practica...Mi-am dat seama, a mia oara in plus, ca mi-am ales bine viitoarea meserie...M-am intors de pe teren cu o alta stare a sufletului...

Aveam atatea de scris...Dar sunt atat de relaxata acum, incat pana si ratiunea mi-a intrat in vacanta...Au fost multe lucruri care m-au durut, lucruri care inca mai dor...Dar sunt infinite alte lucruri care ma fac fericita...Diferenta o fac doar eu...

duminică, 22 iunie 2008

Univers ravasit...

Dupa atata amar de timp, inca mai poate face sa imi vibreze sufletul...Cum se poate ca timpul, crud si rece ori de cate ori i-am cerut sa se opreasca, sau macar sa-si incetineasca goana-i salbatica, a trecut mai departe, urmandu-si propria poveste in care ma vrea personaj, si acum, cand nu dadeam nicio sansa unor sentimente nascute undeva, demult, prea devreme si prea adanc, sa-mi rada in fata aratandu-mi ca nimic nu s-a schimbat, ca am ramas acelasi copil prostut, aflat in cautarea Drumului...?
Au trecut ani...Ma credeam schimbata, nutrind alte sentimente...Credeam ca mai e doar scrum...Cat m-am inselat!
Desi obisnuita sa nu cred in promisiuni, de data asta a trebuit sa accept ca am si eu momentele mele de glorie...in care promisiunile, fie ele rostite sau nu, devin palpabile...si mult mai frumoase decat imi aminteam eu...
Un Univers ravasit in cateva secunde...Zambete fugare...Priviri curioase...Sentimente impletite...Mii de lucruri care vor sa fie spuse, ramase in final nerostite...
A fost lung drumul...A fost nevoie de ani...Si de multe sperante...

Si cat de lung o mai fi de-acum incolo...

"Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect cu existenţa efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an..."

(Ion Minulescu, "Romanta fara ecou")

Astazi n-am trait degeaba...

Alta noapte, alta ora nebuna, inca o zi care devine, clipa peste clipa, un ieri indepartat...E una din zilele la finalul careia pot sa spun "Astazi n-am trait degeaba"...Si pot sa pun linistita capul pe perna fara mustrari de constiinta...Insa in noaptea asta nu se va intampla asa...Nu voi mai dormi...In doua ore si jumatate, am un tren de prins...E trenul care ma duce Acasa...E nevoie de o schimbare...De fapt, de mai multe...Prima consta in diferentierea Acasa/Alba si Acasa/Acasa...Dar, in fond, cred ca doar esenta conteaza...conteaza ca e...locul inspre care ma poarta sufletul,,,In al doilea rand, am nevoie de o gura de aer...Aer purificat de tot ce inseamna proiecte, sedinte, sediu...Dar nu ma pot tine deoparte mai mult de o zi...Maine dimineata ma intorc...
Sunt atat de rupta de oboseala, incat nici nu constientizez daca sunt treaza 100%...Faptul ca inca mai scriu corect imi confirma ca sunt...Am multumirea omului care si-a muncit ogorul de dimineata pana-n seara si vede, zi cu zi, cum sudoarea si bataturile din palme se transforma in viata...
Nu e palpabil ce am facut eu astazi, dar cred ca momentele imi vor ramane gravate pe coarda cea mai sensibila a sufletului...
Imi dau seama, a mia oara, ca sunt un om extem de norocos...si fericit...Ce mi-as mai putea dori...?

vineri, 20 iunie 2008

Vocea noptilor...

De ceva timp incoace, sunt dependenta...Nu, nu de substante nocive, ci...de iesit noaptea, pe balcon...E ceva nedefinit care ma atrage (tin sa mentionez ca nu ma bantuie niciun gand legat de sinucidere)...Probabil e noaptea de vina...Sau linistea...Ori simplul fapt ca sunt singurul om treaz la o ora nebuna, cand toti ceilalti viseaza sau cine-stie-ce or mai fi facand...
In noaptea asta e ceata, "acompaniata" de un aer umed...E cer senin, dar, spre deosebire de alte nopti, se vad putine stele...Prin vecini, se aude un caine...Se pare ca nici el n-are somn...
In astfel de nopti, ma gandesc la multe lucruri...Simt ca aerul racoros de afara ma ajuta sa ma regasesc, macar partial...Sunt singurele momente in care am parte de sesiunile pe care imi place sa le denumesc "de vorba cu mine insami"...Sunt momente care imi apartin doar mie si de care putini stiu...Ma gandeam astazi..."Cum ar fi daca n-ar mai exista distanta intre noi?Oare ne-am simti mai aproape unii de ceilalti?Oare puntile dintre sufletele noastre ar fi mai trainice?"
E bine ca exista distante...Doar asa mai constientizam faptul ca exista si un "aproape"...Imi dau seama ca atata timp am crezut in ideea de "departe", incat acum, cand incerc sa imi imaginez cum ar fi daca ar fi altfel, esuez...
De aproape noua luni, de cand am luat-o de la capat, aici, parca si timpul, si spatiul, au cu totul alta valenta...Cred ca m-am maturizat...Simt asta in discutiile purtate cu mami si tati, in rarele ocazii cand reusesc sa dau o fuga pana acasa...Parca ma privesc altfel...Parca nu mai e asa cum era...Imi dau seama ca am crescut...
Timpul se scurge mult mai Altfel cand sunt acasa...Probabil ca ii place si lui, in graba pe care e nevoit sa o accepte, sa mai zaboveasca putin...si sa priveasca felul in care se imbina verdele crud al padurii cu cerul senin in luna lui mai...Acasa,luna mai e cea mai frumoasa...Si vara e cea mai scurta...Si toamna ofera cele mai frumoase trairi, iar iarna, nimic nu se compara cu gerul de afara si caldura dinauntru...
Aici, in Alba, am descoperit ca distantele pot fi inlaturate, dar si impuse...Spre bucuria mea, in 70% din cazuri le-am inlaturat...In restul de 30%, le-am impus eu...sau timpul...
Maine am ultimul examen serios din anul 1...Habar nu am cand au plecat clipele...Le credeam infinite, dar, de ceva vreme, se imbulzesc toate inspre final...Finalul facultatii, al pribegiilor si al clipelor pierdute cu zambetul ala tamp, care spune "mi-e lene"...Dar hai ca devin prea serioasa...Mai e ceva pana sa spun ca e gata...Si-mi vine in minte "...Tine minte, sfarsitul nu-i aici..."

luni, 9 iunie 2008

Decodari nocturne...

Duminica spre luni noaptea, 3 fara vreo 10...De la 10 am examen...Drept in Asistenta Sociala...30 de subiecte...in jur de 20 invatate (a se citi parcurse si "decodate")...Am incercat o noua figura...Invatat in fata caminului, la ora 1 noaptea...Bineinteles, tovaras mi-a fost Corneliu (totusi, sa nu o uitam pe Milka si sticla de apa plata )...Am parcurs noi vreo 5 si pe Colegu' l-a luat somnul...Spasita, m-am intors la mine in camera...Colegele mele au deja au o ora de somn la activ...Ce ma gandesc eu? Hai sa citesc niste ganduri de-ale bloggerilor ieseni...Nu-i pot numi "prieteni", pentru ca o prietenie presupune reciprocitate,(...) si cum nu stiu cati dintre ei isi mai aduc aminte de fata mea, o las moale...
Acuma realizez ca e chiar dificil sa chinui tastele laptopul-ului pe masa din bucatarie...Ma gandesc...Corneliu e ferm convins ca o sa ne pice subiecte din "Adoptie"...Eu, una, nu-s ferm convinsa de nimic...Am o stare...optimista...Nu-s deloc agitata...Inseamna ca e de bine...
Gandurile incep sa-mi alerge care-incotro...E de inteles...La ora asta, s-or fi plictisit si ele de mine...
Ma asteapta o vara plina...terminat sesiune, o saptamana de vacanta Acasa, intoarcere in Alba, practica de specialitate si, de aici incolo, e ceata...Inca nu ma pot hotari unde vreau sa merg in tabara...Un lucru e cert: merg singura! SSStttt...Sa n-auda mami, ca n-agreeaza genul asta de deplasari solitare...
Urmeaza ceata...E prea mult pentru mine sa planific cu doua luni in avans...
Au trecut 22 de minute...Cred ca e cazul sa ma apuc de citit...Mai am doar o gura de apa plata...E grav!
Scaunul asta din bucatarie e cam incomod...Perfect!Macar asa sunt sigura ca n-o sa adorm cu "Dreptul in A.S." in brate...
Incep sa-mi creez o ambianta...stimulativa...Imediat imi pun Winamp-ul in actiune...Iar e fum in bucatarie...Iar au fumat vecinele de dedesubt...


Somn usor, voua, celor care dormiti...Nici nu stiti ce pierdeti...Habar n-aveti ce frumos e cerul la ora 3 dimineata...

vineri, 6 iunie 2008

Lucruri simple...

Lucruri simple...

...sa stau cu mami la o poveste despre toate...
...sa merg cu tati pe munte...
...sa o ascult pe Sorella in timp ce imi povesteste cu entuziasm ultimele peripetii de la scoala...
...sa port o discutie filosofica cu Corneliu...
...sa ascult noaptea cantecul greierilor...
...sa privesc rasaritul soarelui de la etajul 3, si toata lumea sa doarma, numai eu sa fiu treaza...
...sa stau pe spate si sa privesc cerul...
...sa merg desculta pe iarba...
...sa scriu...
...sa rad...
...sa sun un om drag pe care nu l-am mai vazut de mult timp si sa-i spun "mi-e dor de tine..."
...sa impachetez cadouri...
...sa imi mangai pisica...
...sa miros florile...
...sa merg intr-o Biserica si sa ma las cuprinsa de linistea ei...
...sa stau de vorba cu mine insami...
...sa ma duc la culcare cand toti ceilalti incep sa se trezeasca...
...sa ascult "glasul rotilor de tren"...
...sa stau pe bacon si sa ascult Linistea...
...sa imortalizez sentimente, ganduri, oameni, locuri...
...sa spun "da, o sa fie bine"
...sa ma aranjez si sa ma simt speciala intr-o zi obisnuita...
...sa gatesc un nou fel de mancare cu titlu pompos si cu gust groaznic...
...sa improvizez ceva si sa imi si reuseasca figura...


...care ma fac fericita...

miercuri, 4 iunie 2008

Miros de...dragoste...


E locul pe care l-as recunoaste si cu ochii inchisi...E locul unde ador sa ma intorc, unde pot sa merg desculta pe iarba fara ca cineva sa ma priveasca ciudat...Aici e cer albastru, cel mai albastru cer...Miroase a mancare aburinda si... a dragoste...E Acasa...
Oriunde as fi, orice as face, intotdeauna va exista acel Dor...de ceva sau..de Cineva...Cateodata, ma intreb cum ar fi fost daca...?De fiecare data, raspunsul pe care mi-l dau e acelasi... "E bine asa cum e acum..." Si zambesc...

Sunt Acasa...E ziua lu'Sister...Implineste 13 anisori...Stiu ca se bucura ca am venit si stiu ca ea, draga de ea, imi citeste blog-ul...Si ca ii place...
La multi ani, Sorella! Stii tu, esti singura blonda desteapta pe care o cunosc...

E bine Acasa...E bine sa stiu ca, oricat de "fiica ratacitoare" as fi, cineva se bucura cu adevarat ca ma vede si ma primeste cu bratele deschise si ma intreaba "Ce mai faci?Cu pretendentii cum mai stai?Ce vrei sa mananci?"Atatea intrebari care doar rostite de Ea par sa aiba legatura intre ele...

"Ce mai faci, tata?Hai sa-ti spun ce banc am mai auzit astazi..." Si bancurile spuse de tati sunt cele mai tari..ever...

Si Sorella cand imi spune cine cu cine se mai simpatizeaza pe la ea pe la scoala...

Am cea mai faina familie, sa-mi traiasca...

La multi ani, Mada!Te iubesc!

sâmbătă, 31 mai 2008

Astazi n-am trait degeaba...

Astazi am avut parte, din nou, de o zi Altfel...Astazi am fost...Voluntar...Bine, recunosc, asta e job-ul meu de opt luni incoace...E incredibil sentimentul pe care il ai atunci cand faci ceva, si dai tot ce-i mai bun din tine, fara sa te gandesti la bani...
Atunci cand lucrezi cu copiii, nu stii niciodata la ce sa te astepti...Pot fi cei mai aspri critici, dar si cei mai tari suporteri...Eu am fost "repartizata" la sectia de facepainting...transformata, ulterior, in picioare si mainipainting...Trebuie sa recunosc ca primele "comenzi" ale picilor mi-au cam dat batai de cap...Din fericire, e imposibil sa nu fi creativ in momentul in care te afli in compania copiilor...
Asadar, astazi m-am specializat in desenat fluturi, flacari, floricele, serpisori siii..."Tantiii, da'semne chinezesti nu stii sa faci?" Ba da, stiu sa fac si de-alea...vorba vine...Si asa m-am specializat si in scrieri chinezesti...
E formidabil sa lucrezi cu copiii...Chiar daca nu sunt maestru intr-ale picturii, niciunul nu s-a plans...Ba chiar, cei pe care i-am pictat, s-au intors..fiecare cu inca vreo alti 3 prieteni...Si, din nou..."Tantiii, da'Alex/Cristi/Marusia/Andreea/Ana stii sa scrii cu litere chinezesti?"
In seara asta, pot pune linistita capul pe perna...
Astazi n-am trait degeaba...

miercuri, 21 mai 2008

Un zambet si-o intrebare...

Astazi schimb putin scenariul si scriu despre...oameni...
De fiecare data cand ma vede, fie ca sunt pe strada, fie in curtea Universitatii, baiatul de care vreau sa va povestesc vine la mine zambind, ma saluta si ma intreaba "Ce mai faci?" Desi banala, intrebarea asta are parca alta valenta in momentele respective...Pare sincer interesat cum imi mai merge...
Nici nu stiu de cu ce ocazie am inceput noi sa ne salutam...Cunosc prea putine in legatura cu viata lui...Dar e unul dintre acei oameni care iti insenineaza ziua...
Chiar astazi, venind inspre camin, ma gandeam ca pe ziua de azi n-am descoperit nicio mica licarire de Altfel...
Si fix cand mai aveam vreo 50 de metri pana sa ajung acasa, il vad...Mi-a iesit iar in cale zambindu-mi si m-a intrebat "Ce mai faci?"
Si m-am oprit din drum...

Cuvintele au devenit prea obisnuite, prea folosite, ca sa ne mai atinga vreo coarda a sufletului...Ascultati emotia din spatele lor...Sigur veti descoperi acolo un intreg Univers...

marți, 20 mai 2008

A new day in Paradise...

De cand sunt in Alba, am o mica obsesie...De fiecare data cand refac traseul camin - facultate/facultate - camin, incerc sa gasesc din priviri un loc unde sa ma vad traind peste ani...Pana acum, in zadar...
Pana astazi..."Te-as invita la o cafea, dar sunt lefter..." Da, cruda realitate(stiu si eu cum e)...Dar nu-i asta o problema..."Fac eu cinste!" Sa va mai zic ce a urmat? Omul asta, de care va spun eu acum, mi-a facut un mini-tur al orasului...Al orasului de care, de fapt, nu stiam mai nimic...Desi aproape de civilizatie, locul-minune e destul de izolat...Intins pe spate, in iarba, poti sta linistit, privind cerul...Si, ei bine, daca vrei mai mult, ai ce vedea...Zidurile Cetatii, desi batrane, inca mai pot oferi adapost...pentru tine, pentru gandurile tale...Tot "ghidul" (faptul ca am pus intre ghilimele nu este nicidecum peiorativ ) meu mi-a spus ca este singurul loc din Alba Iulia unde exista ecou...Si asa vorbindu-mi despre Ecou, am simtit ca parca imi povesteste despre o fiinta...E dramatic ca, desi mic Paradis, locul-minune are parca din ce in ce mai slabe zvacniri de viata...

Pe zi ce trece, descopar tot mai multe particele de Rai in preajma mea...

Ei bine,pot sa mai tai un punct de pe lista...Am gasit si Locul care sa ma faca sa revin...Iar si iar...Pana cand voi ramane...definitiv...


Multumesc celui care "daca se ia de Liga, se ia mine..." A fost o placere sa te cunosc...Astept urmatoarea alimentare de baterii...fara copaci, ziduri de escaladat si garduri care necesita cocotari...Accept chiar si civilizatia....

Din nou, am trait o zi formidabila...


"Zambeste, astazi este prima zi din tot restul vietii tale..." (Si fraza asta nu e departe de adevar...)

...ganduri pentru un apus de soare...

...clipele intra roata
unele in altele...
...locurile se schimba...
...oamenii se petrec
prin mine in viata lor...
apusuri rasar
si cu mine rasarituri apun...
...sunt oare mai mult
decat pamant infinit insufletit...?
...de ce sunt aici si nu
altundeva...?
...ma caut...ma pierd...
...ma gasesti...
...apar si dispar in viata
clipe si sentimente...
...se usuca toate...
...dar poate ramane ceva
fara nume...


Simt nevoia sa mentionez cateva aspecte legate de poezia de mai sus...Nu, nu e scrisa de mine...E mult de cand sta in plicul pe care stampila il deconspira aratand data de 14/05/04...E mult de-atunci...Multumesc, Claudiu...Inca le mai pastrez...pe toate...

luni, 19 mai 2008

Sentimente...Ganduri...Trairi...


Sentimente...Ganduri...Trairi...
Cam la cuvintele astea trei se rezuma ziua de astazi...De fapt, pot spune ca intreaga mea viata poate fi cuprinsa in ele...
Am trecut prin parc, obligata de imprejurari...Doamne, e ca o particica de Rai...Nu stiu cum il vedeti voi, ceilalti,dar eu il si simt...Miros de iarba cosita...Verdeata...Salcami infloriti...Suvite de apa care se tot alearga...Incep si trandafirii sa infloreasca...
De cate ori, straine, ai trecut pe langa ele fara sa le vezi?
De cate ori n-oi fi trecut si eu ,oarba si surda, prinsa in iuresul nebun al gandurilor...?
E frumos aici...E acasa...Acasa, adica locul in care ma tot intorc de vreo 7 luni incoace...Cateodata, mi se face dor...De ceva...Sau de Cineva...Tot mai des...
Tot astazi, un om drag mie imi spunea "Gata, te-ai facut oraseanca...Nu mai esti fata de la Banita..." Indraznesc s-o contrazic...Am ramas tot eu...Fata care merge desculta pe iarba, care tresare la mirosul de fan cosit, cea care sta noaptea pe balcon si priveste cerul...Aceeasi eu...Oricat as incerca, nu pot schimba ceea ce sunt...


Haideti la Alba...E frumos aici...
Istoria umanitatii (pe scurt)

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se pot prelucra si confectioneaza haine.
9. Hainele din piele si din blana miros urat. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie - Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal,incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand... peste ani...n.
Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia si-ar dori sa scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie ceva care sa-i pastreze anonimatul si absolut totul sa fie sub control si… Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.

Concluzie: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.

Morala: Fara femei am fi trait si acum in copac.


P.S' : Multumesc, Marius, pentru materialul furnizat...
P.S.'': Nu sunt o feminista convinsa, dar mi-a placut abordarea...Acuma, sa seriosi, n-or plange femeile tot timpul, asa cum nici barbatii n-or fi autorii tuturor inventiilor...Si chiar de-ar fi inventat ei totul, povestioara asta tot ma face sa ma simt mandra, o data in plus, ca sunt femeie...

"Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt..."

sâmbătă, 17 mai 2008

Cei ce conteaza nu se uita veci...

Suntem actori pe scena Vietii...Am auzit asta de nenumarate ori pana acum...Abia acum realizez cat adevar ascunde...
Au fost multi cei care au facut doar figuratie in piesa atribuita mie (metaforic vorbind, bineinteles)...Sunt putini cei care mi-au ramas...Dar asa cu imi spunea Bianca in urma cu cateva minute, "Cei care conteaza nu se uita veci"...
Departe de mine in momentul de fata, il simt la fel de aproape ca atunci cand statea langa mine...Poate chiar mai aproape...
Te intrebi despre cine vorbesc?Da, e vorba de un El...Dar nu orice el...Este vorba despre un Om, in primul rand...Care citeste cuvintele din tacerea mea si...
Cum iti dai seama cand cineva te iubeste?Cum iti dai seama ca iubesti pe cineva?Am ajuns la concluzia ca, de fapt,nu stii niciodata...In schimb, simti...Cred ca ma axez prea mult pe sentimente...
Va mai intreb ceva...Vi se intampla sa aveti scanteieri de amintiri atunci cand ascultati o melodie, sau cand simtiti un parfum?Vi s-a intamplat sa traiti aceste scanteieri mai profund decat le-ati simtit in momentul in care s-au intamplat?Eu ma confrunt cu asta in fiecare zi...

S-ar putea ca tot ca scriu eu aici sa fie considerat "subtire"...Imi asum riscul...Sa spunem ca exercitiul pe care il fac scriind aici ma ajuta sa ma regasesc...Aveam nevoie de un respiro, de un moment impartit doar cu mine, in care sa imi dau seama cine sunt cu adevarat...Simt ca sunt pe drumul cel bun...
Dar tot mi-e dor...
Eu sunt Adela...In alte vremuri, obisnuiam sa fiu Romantica...Cine aude asta acum, ma ia in ras...Poate te intrebi cine sunt, in definitiv...Eu sunt...Eu...un om in cautarea Drumului care duce la Acel Loc unde sa pot prinde Radacini...Ceva imi spune ca l-am gasit deja...

Randurile pe care le scriu acum sunt o promisiune...Randuri cu ganduri...Speranta unui nou inceput...Altfel de inceput...Chiar daca nu stiu sa inot, de data asta ma arunc in necunoscut...Stiu doar un singur lucru...Fericirea se invata...