Clipe…

* clipa în care te simți neputincios și plin de furie pentru că nimic nu e așa cum ar trebui să fie în viața ta; * clipa în care realizezi că furia îți înlesnește drumul spre viața la care ai îndrăznit doar să visezi; * clipa în care te simți demotivat, plafonat și dezamăgit; * clipa în care realizezi că toate acestea sunt himere și tu îți cunoști deja rostul în lume și în propria-ți viață; * clipa în care viața te ia la trântă și simți că universul ți se destramă; * clipa în care lucrurile se așează și știi că durerea a fost doar o cură purificatoare înainte de zorii bucuriei; * clipa în care te simți singur, istovit și cu sufletul împovărat de neliniști; * clipa în care cerul se înseninează, apele se limpezesc și redevii tu...

Despre dor

Dorul n-are program de lucru. Nu ştie ce-nseamnă weekend. Sau zi. Sau noapte. Ştii că stă s-apară atunci când sufletul pare că vrea să ţi-o ia la galop, dar trupu-ţi stă nemişcat. Şi când apucă să ţi se cuibărească-n piept, nu îţi mai dă drumul. Aproape că te face să te zvârcoleşti, dar parcă doar durerea ascuţită îţi mai alină din neputinţă. Neputinţa de a fi într-un Acolo îndepărtat sau în braţele străinului ce-ţi stă pitit într-o urmă de amintire face dorul cu atât mai crunt. De-acum, oriunde-ai fi, orice-ai face, dorul te-nsoţeşte. Te face să tânjeşti, să vrei să îngropi visul şi să îţi vezi de soartă. Dar e acolo, ţi-a pătruns în vine şi urcă spre suflet. Eşti pierdut. Dorul te mistuie şi nu te poţi opune. E în firea lucrurilor să-l porţi cu tine. Lasă-l să te inunde cu amintirea crudă a zilelor calde, zâmbeşte şi continuă-ţi drumul. Nu e om care să n-aibă un gând ascuns, un dor împachetat în miresme de apus. De ce să nu-i faci loc în viaţa ta, când oricum tot ce-ar mai rămâne ar fi cenuşă şi viscol?

Călătoria înspre mine însămi

Bâjbâind între "cine sunt?","ce vreau, de fapt?" şi "asta e viaţa mea, viaţa pe care mi-e dat să o trăiesc?", în plină sesiune şi cu ceva învălmăşeală în gândurile zilnice, am început să sap după...Ceva. Bineînţeles, nu vorba despre un Ceva comun. El are atribute clar-definite, doar că îi lipseşte numele.

Am hotărât, de comun-acord cu mine însămi, că, de astăzi, mă iau la întrecere... tot cu mine însămi... Şi pentru ca totul să fie ca la carte, duelul conţine mai multe module. Deocamdată, le-am gândit pe primele două (paradoxal, cel de-al doilea mi-a venit în minte înaintea primului), aşadar :

1. Sharing is caring - în repetate rânduri, am descoperit în cărţi, la şcoală, pe internet, la tv/radio lucruri faine, care mi-au prins bine la un moment dat. De azi încolo, le dau mai departe, nu se ştie cui îi vor folosi.

Pentru început, un filmuleţ care mi-a dat brânci pentru a începe odată călătoria înspre mine (preluat de aici):

Filmuleţul despre care pomeneam :)